Traducator araba

Eu nu înţeleg, a spus Jane Helier. — Eu   înţeleg,   a zis   Miss   Marple.   Cînd •   doamna Trent a observat că-i lipsea o jumă-tate de coroană din poşetă, cea suspectată a fost femeiade serviciu. doamna Arthur. So-ţii Trent erau convinşi că ea a fost, dar fiind oameni curnsecade şi ştiind   că are  o familie mare şi că soţul ei era beţiv, n-au făcut mare scandal din asta. Dar s-au purtat altfel cu ea de atunci, n-au mai lăsat-o   singură   în casă cînd erau traduceri araba plecaţi, ceea ce o făcea să fie foarte nedumerită ; şi alţii au început să aibă o re-zervă faţă de ea. Şi deodată au descoperit că vinovată era guvernanta, doamna Trent o vă-zuse în oglindă prin uşa întredeschisa. Noro-cul, mai bine zis providenta. Iată ce vrea Sir Henry să spunâ, Multi cred că   cel mai   con-damnabil lucru e să fure cineva bani, asta se vede şi în povestirile cu# detectivi ! Dar pen-tru doamna Arthur adevărul .era o problemă de viaţă şi de moarte, traduceri autorizate araba ea nu era vinovată cu nimic. Asta voiaţi să spuneti, Sir Henry, nu-i aşa ?
A— Miss Marple. aţi ghicit exact ceea ce vo-iam să spun. Menajera despre care vorbiti a avut noroc, nevinovăţia ei a ieşit la iveală. Dar multi oameni trăiesc toată viaţa sub apă-

sarea unei suspiciuni care   in realitate nu se bazează pe nimic.
—    Vă gîndiţi la o anumită întîmplare ?, Sir Henry, a întrebat doamna Bantry insinu-ant.
—    La drept vorbind, mă gîndesc la un caz foarte ciudat. E un caz în care presupun că s-a comis o crimă, dar n-am nici 'o şansă să o dovedesc vreodată.
—    Bănuiesc că e vorba de otrăvire, a şop-tit Jane, ceva care e foarte greu de descope-rit.
Dr. Lloyd se foia pe scaun. Sir Henry a dat din cap :
—    Nu, scumpă doamnă, nu e vorba de să-geata otrăvită traducator araba a indienilor din America de Sud. Aş fi dorit să fie aşa ceva. E mult mai prozaic şi nu-i nici o speranţă să descoperim făptaşul. Un bătrîn a căzut 'din capul scări-lor şi şi-a frînt gîtul ; unul din acele regre-tabile accidente care se întîmplă zilnic.
—    Dar ce s-a întîmplat în realitate ?
—    Cine poate şti ? Sir Henry a ridicat din umeri. Să-1 fi împins cineva ? O sfoară în-tinsă chiar în capul scărilor şi luată apoi cu mare grijă ? Nu vom traduceri araba romana putea şti niciodată.
—    Dumneavoastră nu crede^i că a fost un accident ? De ce ?, a întrebat doctorul.

Firma de contabilitate

O alegere deloc potrivită cu firea uţrei femei.
Apoi vine la noi cu povestca furtului... cu-tia fortată care nu avea nici un rost, după cuin ţi-am spus chiar atunci.
Şi care a fost rezultatul ? Domnul Baker a plătit o grămadă de bani pentru nişte lu-cruri furate. Miniaturile îi vor fi return domnişoarei Penn care le va vinde şi va cîştiga o mie de lire în loc de cinci sutc. Am făcut cîteva cercetâri discrete şi am aflat ciă afacerile nu-i merg prea binc... destul de în-doielnice. Şi mi-am zis : mătuşa şi nepoata sînt amîndouă implicate în această afacere.
—    Atunci nu 1-ai suspectat nici o clipă pc Norton ?
—    Mon ami ! Cu mustata aceea ? Un delincvent este ori perfect ras ori îşi lasâ o mustaţă ca lumea, ca să poată fi eliminată oricînd. Dar ce ocazie pentru isteala mademoiselle Penn... o femeie în vîrstă cu pielea alb-rozalie, cum ne-a apărut nouă ! Dar dacă s> dreaptă, dacă poartă nişte cizme mari, i.>i
schimbă culoarea feţei cu cîteva pete foarte puţin pronunţate şi... ca ultim efect car le încoroneze pe toate celelalte... adaugă citeva fire de par deasupra buzei... Ei. atunci ? .,0 femeie bărbătoasă", spune domnul   Wood şi ,,un bărbat în travesti'' spunem noi doi în acelaşi timp.
—    Chiar ea s-a dus ieri la Charlock Bay ?
—    Poţi fi sigur de asta. După cum îţi amin-teşti că mi-ai spus chiar tu, trenul a plecat de aici la unsprezece şi a ajuns la Charlock Bay la ora două. Trenul de întoarcere se de-plasează mai rapid — cel cu care am venit noi. Părăseşte Charlock Bay la patru şi cinci şi ajunge aici la şase şi cincisprezece. Bine-înţeles că miniaturile nu s-au aflat niciodată în casetă. Aceasta a fost fortată în mod artis-tic încă înainte de a fi împachetată. Made-moiselle Mary trebuia firma de contabilitate doar să găsească nişte fraieri care să cadă în plasa farmecelor ei şi să se erijeze în apărători. Numai că unul din-tre fraieri nu era fraier, ci... Hercule Poirot.
Nu mi-a prea plăcut ce se subînţelegea din afirmaţia lui, aşa că am adăugat repede :
—    Deci cînd spuneai că ajuti o persoană străină mă amăgeai cu bună ştiinţă.
—    Eu nu te amăgesc niciodată, Hastings. Te las doar să te auto-amăgeşti. Mă refeream la domnul Baker Wood, o persoană străină de tărîmurile acestea.
Fata i se întunecă :
—    Ah, cînd mă gîndesc la suprapreţul pe care am fost obligat să-1 plătesc în   mod