luni, 25 aprilie 2011

Profetie

Poirot, în fine, să vină să-i pună lui asemenea întrebări ?
—    Nu vă mai pun nici o altă întrebare, monsieur, decît un singur lucru. Să-mi de-scrieţi femeia care a venit cu miniaturile. Nu era cumva tînără şi frumoasă ?
—    Nu, domnule, nici vorbă. O femeie înaltă, între două vîrste, cu părul argintiu, faţa pătată şi chiar o mustaţă care abia îi mi-jea. O sirenă ? Doamne fereşte !
—    Poirot ! am exclamat eu în timp ce ne îndepărtam. Mustaţă ! Ai auzit ?
—    Mulţumesc, Hastings, aud destul de bine.
—    Dar ce om neplăcut !
—    Intr-adevăr, nu prea manierat.
—    Păi eu zic că n-ar strica să punem mîna pe hot, am remarcat. Acum putem să-1 şi identificăm.
—    Cît de naiv po^i fi, Hastings ! Nu ai au-zit că există şi alibiuri ?
—    Crezi că hoţul are vreun alibi ? Poirot răspunse pe neaşteptate :
—    Sper din toată inima.
—    Problema ta, i-am spus, e că îţi plac lu-crurile complicate.
—    Aşa este, mon ami. Nu-mi place... cum să spun ?... pasărea care stă pe loc.
Profeţia lui Poirot se adeveri întru totui. Tovarăşul nostru de drum în costum maro se dovedi a fi un oarecare domn Norton Kane. Se dusese direct la hotelul „George" din Monkhampton şi îşi petrecuse acolo toată după-amiaza. Singura dovadă împotriva lui era aceea a domnişoarei Durrant care decla-rase că 1-ar fi văzut scoţîndu-şi bagajul din autocar în timpul prînzului.
— Ceea ce, în sine, nu este deloc un act necurat, spuse Poirot cu aer meditativ.
După această remarcă se cui'undă în tăcerc şi refuză să mai discute chestiunea, spunîn-du-mi, la insistenţele mele, că se gîndeşte la mustăţi în general şi că ar fi fost bine să i'ac şi eu acelaşi lucru.
Am descoperit însă că îl rugasc pe Joseph Aarons, cu care îşi petrecuse seara, să-' dea toate detaliile posibile despre domnul Baker Wood. De vreme ce locuiau la acelaşi hotel, exista posibilitatea de a ciuguli ceva infor-maţii. Ce o fi aflat Poirot, nu ştiu, căci nu a binevoit să-mi spună.
După cîteva discuţii avute la poliţie, Mary Durrant s-a întors la Ebermouth cu trenul de dimineaţă. Noi am luat prînzul cu Joseph Aarons şi după masă Poirot m-a anunţat că a  rezoîvat   chestiunea   impresarului   într-un